Evolutia pietelor de capital nasdaq

Indicii sunt astfel construiţi încât să ofere informaţii investitorilor cu privire la orientarea capitalurilor pe sectoare ale industriei şi să permită compararea performanţelor la nivelul Europei ca un întreg.

III.5. Pieţele bursiere franceze

Pentru a intra pe piaţa oficială, o firma trebuie să îndeplinească anumite condiţii: să fi înregistrat beneficii în cursul ultimilor 3 ani de exerciţiu financiar şi să fi distribuit dividende; să pună la dispoziţia investitorilor în momentul intrării pe piaţă cel puţin 25% din capital; să îndeplinească condiţiile impuse de COB (Comisia de operaţiuni bursiere, creată în 1967) în materie de proceduri contabile şi de informare a acţionarilor.

Piaţa cu reglementare lunară este un compartiment al pieţei oficiale, unde sunt cotate cele mai mari societăţi franceze din sectorul industrial (Saint-gobain, Pechiney, Usinor etc.) dar şi din cel al serviciilor (Havas, Société générale, Carrefour). Piaţa cu reglementare lunară are o dimensiune internaţională: un segment al cotării este rezervat societăţilor străine; o parte deloc neglijabilă a ordinelor de vânzare sau de cumpărare vine din partea investitorilor străini. Cumpărările se fac “pe credit”, iar reglementarile se fac la sfârşitul lunii (ziua lichidării). Ele trebuie să fie acoperite cu un depozit în numerar sau un depozit în titluri, egal cu 20% din valoarea tranzacţiei în primul caz şi cu 40% din valoarea tranzacţiei în cel de-al doilea caz.

Pe această piaţă este posibil transferul închiderii tranzacţiei cu reglementare lunară la ziua de lichidare următoare. Costul acestui tip de operatiune este variabil, el depinzând de comportamentul operatorilor. În cazul în care vânzările reportate sunt mai mari în volum decât  cumpărările reportate, avem de-a face cu un “deport”. Această situaţie este întâlnită în practică foarte rar. În situatia inversă (când cuantumul vânzărilor este mai redus decât cel al cumpărărilor) avem de-a face cu un “report”; cumpărătorii plătind la deschidere o rată a dobânzii (rata reporturilor) care se aplică la cursul compensării (acesta fiind cursul de închidere a lunii bursiere şi e calculat çhiar în ziua lichidării).

Piaţa la vedere reprezintă un segment al pieţei oficiale pe care valorile cumpărate sunt achitate imediat. Pe această piaţă sunt cotate aproape 400 de acţiuni şi aproape toate obligaţiunile, fiind astfel primul compartiment al bursei din Paris în ceea ce priveşte capitalizarea bursieră.

 

Piaţa secundară a fost creată în anul 1983, fiind destinată firmelor de dimensiuni mijlocii, care doresc să-şi procure fonduri proprii necesare dezvoltării lor. Aceasta reprezintă structura de mijloc dintre piaţa oficială şi piaţa din afara cotării.

Pătrunderea pe piaţa secundară este posibilă doar dacă  sunt îndeplinit anumite condiţii privind: în ultimii 3 ani de exerciţiu financiar firma a înregistrat beneficii, dacă cel puţin 10% din capital este pus la dispoziţia publicului. Pe de altă parte, pătrunderea pe piaţa secundară a unei firme nu necesită redactarea unei note informative coplete cu avizul COB, firma trebuind doar să prezinte un prospect financiar.

Până  în anul 1987, piaţa secundară a cunoscut o vârstă de aur: creşterea numărului de firme admise la cotare, imposibilitatea cotării firmelor din prima zi datorită unei cereri prea mari, creşterea cursurilor. Crahul bursier din 1987 a provocat însă o prăbuşire a cursurilor. După această dată, piaţa secundară a fost într-o permanentă căutare de nou suflu. Şi ritmul pătrunderii altor firme pe piaţă a scăzut simţitor, iar lipsa de lichiditate a numeroaselor valori cu capitalizare slabă accentuează criza cu care se confruntă piaţa secundară.

 

Noua piaţă a bursei din Paris a fost înfiinţată în 1996. Crearea ei s-a făcut după modelul pieţei americane – Nasdaq. Această nouă piaţă este destinată firmelor care au un mare potenţial de dezvoltare, plasate în sectorul de înaltă tehnologie. Primele firme care au pătruns pe această piaţă au fost: Infonie (retele multimedia), High CO (consultanţă în domeniul marketingului), Joliez-Regol (asigurări), Genset (biotehnologii), Coil (tratamente ale aluminiului). Firmele tinere nu sunt satisfăcute de criteriile pe care piaţa secundară le impune. Condiţiile de intrare se aseamănă cu cele practicate pe piaţa Nasdaq:

• un bilanţ de cel puţin 20 milioane de franci;
• fonduri proprii în valoare de minimum 8 milioane de franci;
• cel puţin 100 000 de acţiuni emise pe piaţă.

 

Piaţa din afara cotării este acea piaţă pe care sunt negociate valori mobiliare ce nu sunt înscrise la cotare nici pe piaţa oficială, nici pe piaţa secundară şi nici pe piaţa nouă. Pe această piaţă nu există nici o condiţie de admitere: toţi acţionarii unei societăţi pe acţiuni pot face o ofertă de vânzare pentru titlurile lor.

Pe piaţa din afara cotării apar ca subiecţi:

• firmele care fac obiectul unei OPC (ofertă publică de cumpărare la bursă) şi pentru care tranzacţiile au devenit neregulate, aproape inexistente;
• firmele care doresc să fie cotate şi care vor să evite constrângerile altor pieţe;
• firmele cu anumiţi acţionari minoritari care vor să-şi vândă titlurile atunci când acestea nu sunt cotate în mod obişnuit.

 

III.6. Pieţele anglo-saxone şi europene

Pe pieţele anglo-saxone, intermediarii financiari nu se limitează  la a executa ordinele primite: ei cumpără pentru ei titluri pe care le stocheaza momentan pentru a le revinde la momentul oportun clienţilor lor. Ei asigură şi serviciul opus, atunci când aceştia cumpără titluri pa care clienţii lor vor să le vândă.

 

III.6.1. Bursa de pe WALL STREET

III.6.1.1. NYSE

New York Stock Exchange (NYSE) a fost creată în anul 1792, ea reunind elita “business”-ului american. Pe această piaţă sunt cotate cele mai mari firme americane: Eastman Kodak, Exxon, Unilever, IBM, Mc donald’s, Coca-Cola etc. Criteriile şi regulile de acces pe această piaţă sunt extrem de riguroase şi stricte: ele se referă la beneficiile realizate, la mărimea activelor deţinute şi numărul acţiunilor difuzate în rândul publicului. Pe această bursă nu se găsesc pieţe la termen (acestea pot fi întâlnite la Chicago). Cu toate acestea, investitorii pot recurge la deschiderea unui împrumut de capital de la brokeri (curtieri) rpin intermediul unui depozit de acoperire şi plata unei dobânzi.

Bursa de Valori din New York (New York Stock Exchange), cea mai mare bursă de valori din lume, şi-a început activitatea încă din secolul al XVIII-lea, când a fost iniţial destinată pentru a servi la plata datoriilor de război ale guvernului nou-createlor State Unite ale Americii. Ulterior s-a dezvoltat în aşa măsură încât să îndeplinească rolul primordial pe care o piaţa bursieră organizată îl are: procurarea capitalului pentru societăţile listate, prin mobilizarea disponibilităţilor băneşti ale investitorilor individuali şi instituţionali.

 În anul 1790, în Statele Unite se puteau tranzacţiona doar două tipuri de titluri: obligaţiuni de război emise pentru a acoperi o datorie de război de 80 de milioane de dolari şi acţiunile primei bănci centrale americane, Bank of United States.

Brokerii şi dealerii vindeau şi cumpărau aceste titluri în birouri, cafenele, pieţe în jurul Wall Street. În lipsa unui loc bine stabilit şi a unui program de tranzacţionare, vânzătorii şi cumpărătorii trebuiau să se caute unii pe alţii prin tot oraşul, ceea ce făcea ca această piaţă să nu aibă o prea mare lichiditate.

Abia în 17 mai 1792 toate aceste probleme au fost rezolvate, brokerii new-yorkezi semnând un document prin care conveneau să tranzacţioneze titlurile doar între ei. În acest fel, cea mai mare bursă de valori din lume şi-a început existenţa datorită unui simplu document intitulat “The Buttonwood Agreement”, al cărui nume a fost inspirat după locul de întâlnire al brokerilor, sub un copac la numărul 68 Wall Street.

De abia un sfert de secol mai târziu, în 1817, brokerii de pe Wall Street au dat organizaţiei lor un nume: New York Stock and Exchange Board ( scurtat în 1836 la New York Stock Exchange) şi au impus reguli stricte de desfăşurare a tranzacţiilor precum şi desemnarea unui preşedinte.

În 1817, la Bursa din New York erau listate treizeci de titluri (acţiuni). În fiecare zi lucrătoare preşedintele şedinţei striga numele celor treizeci de acţiuni, una câte una (sistemul "call"). La fiecare nume, brokerii făceau oferte de cumpărare şi de vânzare pentru titlul respectiv, în cadrul unei licitaţii deschise. Atunci, ca şi acum, numai brokerii membrii ai bursei puteau vinde şi cumpăra titluri în ringul de tranzacţionare. În 1817, dreptul de a deveni membru al bursei costa 25 de dolari, în timp ce în prezent un loc ("seat") în ringul de tranzacţionare costă aproximativ 1 milion de dolari, pentru a deveni membru al bursei fiind necesară şi respectarea unor condiţii financiare şi profesionale foarte stricte.

Expansiunea spre vest a tinerei naţiuni americane, condiţiile economice favorabile precum şi inventarea telefonului (prin intermediul căruia tranzacţiile au devenit accesibile investitorilor din toate colţurile Statelor Unite) au făcut necesare, în 1872, extinderea duratei sesiunilor şi renunţarea la sistemul "call" în favoarea tranzacţionării continue a tuturor titlurilor listate, păstrând însă licitaţia.

În prezent, alături de New York Stock Exchange în Statele Unite funcţionează alte şase burse de valori ( American, Boston, Cincinnati, Chicago, Pacific şi Philadelphia Stock Exchange), precum şi piaţa extrabursieră Nasdaq (OTC-Over The Counter Market) unde sunt tranzacţionate acţiunile companiilor care nu îndeplinesc condiţiile de listare impuse de burse.

Din 1978, cele opt pieţe au fost legate printr-o reţea electronică de comunicaţii numită  Intermarket Trading System (ITS), care permite tranzacţionarea prin intermediul calculatorului pe oricare din pieţele mentionaţe.

New York Stock Exchange este o piaţă de licitaţie, tranzacţionarea titlurilor listate având loc prin întâlnirea în ringul bursei a ordinelor deschise de vânzare şi cumpărare ale membrilor NYSE, care acţionează în numele investitorilor lor individuali sau instituţionali. Fiecare acţiune listată la bursa din New York este alocată unui broker specializat, care tranzacţionează numai o anumită categorie de titluri într-un loc bine definit. Toate vânzările şi cumpărările respectivelor acţiuni au loc în acest loc fix, numit post de tranzacţionare (trading post). Vânzătorii şi cumpărătorii, reprezentaţi de brokerii din ring, se întâlnesc în acest loc pentru a obţine cel mai bun preţ pentru un anumit titlu. La începutul fiecărei zi de tranzacţionare, pe baza mecanismului cerere-ofertă, brokerii specialişti fixează preţul de piaţă pentru fiecare din acţiunile lor. De asemenea, ei execută ordinele brokerilor din ring şi menţin o piaţă ordonată a titlurilor, cu minime fluctuaţii pe parcursul şedinţei de tranzacţionare.

Indiscutabil, bursa de la New York este cea mai mare din lume, fapt confirmat şi de impresionantele date statistice:

• la NYSE sunt listate mai mult de 200 de miliarde de acţiuni ale peste 3000 de societăţi emitente;
• capitalizarea bursieră totală este mai mare de 9 400 miliarde dolari, altfel spus egala cu 110% din produsul naţional brut al Statelor Unite;
• la NYSE sunt listate 300 de de companii internaţionale;
• în fiecare zi se tranzacţionează în medie 500 de milioane de acţiuni.

III.6.1.2. NASDAQ

Piaţa NASDAQ a fost creată în 1971 şi ea reprezintă  piaţa pe care se cotează cel mai mare număr de valori mobiliare din lume (mai mult de 5 000), cum ar fi, spre exemplu, Microsoft, Apple, Compaq, Netscape etc. În cadrul acestei pieţe criteriile de admitere sunt mai puţin restrictive şi cheltuielile sunt mai reduse.

Piaţa Nasdaq joacă  un rol de promovare a firmelor noi şi dinamice. Aceste firme vin să  caute capitaluri pe care băncile au refuzat să le furnizeze şi beneficiază de recomandări din partea specialiştilor în relaţia capital-risc.

Cu mult timp în trecut, Cristofor Columb şi cei nouăzeci de marinari au reuşit să descopere teritorii noi, deşi aşteptările lor erau complet diferite de situaţia găsită pe teren, astfel că cele trei corăbii nu s-au întors acasă cu piper din India. Investitorii regali (Regina Isabela şi Regele Ferdinand al Castiliei) şi-au recuperat fondurile şi probabil au făcut un profit elegant. Pe vremea aceea, câteva corăbii cu aur însemnau ceva, ca să nu mai vorbim de ţigările de foi cubaneze. Comisiile maritime regale din Portugalia şi Spania, care au respins în repetate rânduri cererile lui Columb de finanţare a expediţiei, au continuat să existe pentru că progresul accelerat al tehnologiei trebuia încetinit de cineva.                                                                                                                                                       Cinci sute şi mai bine de ani mai târziu, aceeaşi piesă se joacă de milioane de ori pe zi la bursele de valori din diferite capitale ale lumii. Cazinourile din Las Vegas sunt un parc de distracţii în comparaţie cu jungla de la Bursa din New York. Cel putin în Vegas primeşti câteva băuturi gratuite, câtă vreme stai la masa de joc. Tot în Vegas, dacă bei repede şi pierzi încet, poţi să faci un mic profit.

NASDAQ, cu sediul în Chicago, este anticamera modernă a Reginei Isabela. Microsoft, Intel, Performix şi Netscape se cumpără  şi se vând de milioane de ori pe zi. La terminarea zilei, unii pierd, alţii câştigă, iar cei slabi de înger contemplă cu interes spaţiul aerian din spatele ferestrei de la etajul 36. Intel a terminat anul 1996 cu profituri record, a început în ianuarie o campanie de publicitate a chip-ului MMX pentru Pentium, a prezentat un procesor nou la 400 MHz bazat pe P6 şi a distribuit premii de 820 de milioane de dolari salariaţilor. În 1996, compania a vândut marfă de 20,8 miliarde de dolari şi a făcut profituri în valoare de 5,2 miliarde. Analiştii câtorva fonduri mutuale (Prudential şi Gruntal) au prelucrat această informaţie şi au decis că e timpul să lichideze poziţia “Intel” din portofoliul lor. Strămoşii lor de la academia maritimă regală din Portugalia ar fi mândri de urmaşii lor, iar acţionarii fondurilor mutuale respective discută problema cu avocaţii. Singura diferenţã este că analiştii nu fac front comun şi fiecare dintre ei preferă să experimenteze cu propriile greşeli.

În 1997, gigantul din Redmond a pus în vânzare Office 97, a anunţat Visual Basic 5.0 şi Visual C++ 5.0 şi şi-a consolidat poziţia în piaţa de business cu succese ale sistemului de operare NT pentru servere. 1996 a fost un an de vânzãri şi profituri record pentru Microsoft, iar Bill Gates valoreazã peste 25 miliarde de dolari.  
În ultimul an preţul acţiunilor la Intel şi Microsoft s-a dublat, iar o analiză a pieţei poate cu greu să detecteze rivali serioşi în viitorul apropiat. Dacă regulile jocului se păstrează, schimbările vor fi lente şi previzibile.

În anii ‘60, Elveţia producea majoritatea ceasurilor din lume. Ceasurile erau mecanice, cu arcuri şi pârghii. Mecanismul cu cuart a schimbat dramatic situaţia şi, zece ani mai târziu, Japonia a devenit stăpâna noii tehnologii, care oferă un serviciu superior la o fracţiune de preţ. Ce alte elemente pot afecta preţul acţiunilor şi soarta investiţiilor? O furtună în Atlantic şi o gripă ar fi afectat dramatic soarta expediţiei lui Columb. Cinci sute de ani mai târziu, un cutremur în California sau un accident aviatic poate crea incertitudini similare. Pentru investitorul amator sau profesionist, toate modelele teoretice, grafurile sau analizele financiare sunt ca acompaniamentul unei orchestre. Partea interesantă este cea a instrumentului solist, a cărui partitură proclamă cu vigoare: “Astăzi, 11 februarie 1997, Intel $152, Microsoft, $98,50. Indexul NASDAQ a coborât 10,44 puncte”.

În SUA piaţa over-the counter prezintă două componente : piaţa NASDAQ şi “pink sheet securities” a căror activitate este reglementată de NADS (National Association of Security Dealers). Piaţa Nasdaq e o piaţă interdealeri, în întregime computerizată, fără localizare, în cadrul căreia se derulează tranzacţii de volum foarte mare. Cea de-a doua componentă a pieţei, cea a acţiunilor “pink sheets” e rezervată valorilor mobiliare care nu sunt tranzacţionate pe Nasdaq, fiind mai puţin active. Denumirea pieţei provine de la faptul că informaţiile sunt publicate zilnic pe coli roz şi sunt adresate firmelor de brokeri, de consultanţă şi băncilor.

Dacă se consideră volumul şi importanţa tranzacţiilor, piaţa Nasdaq este a treia piaţă de acţiuni din lume (după  NYSE şi TSE). Din 1971, când a început să opereze sistemul pentru 2 500 de acţiuni tranzacţionate pe OTC, până în prezent s-au înregistratevoluţii importante, dintre care următoarele momente recente reprezintă o importanţă deosebită:

• 1994 – reprezintă anul în care volumul anual al acţiunilor tranzacţionate pe Nasdaq a fost mai mare decât cel derulat la NYSE;
• 1997 – reprezintă anul când au fost încorporate în structurile Nasdaq reţele de comunicare electronice (ECN’s), ca fiind cei mai noi participanţi înregistraţi în conformitate cu regulamentele Nasdaq şi NASD. Ordinele de vânzare şi de cumpărare sub forma cotaţiilor ECN sunt atât ordine emise de investitori individuali şi subscrise de către firmele broker/dealer prin intermediul ECN, cât şi ordine ale investitorilor instituţionali subscrise tot prin intermediul ECN. Cele mai bune ordine de vânzare/cumpărare ECN (top book) reprezintă cele mai bune cotaţii pentru acţiunea respectivă;
• 30 octombrie 1998 – NASD se uneşte în mod oficial cu American Stock Exchange (AMEX), realizând o piaţă cu un potenţial de creştere nelimitat şi adaptabilă tuturor cerinţelor. În acest mod a luat naştere “The NASDAQ – AMEX Market Group”, considerată a fi o piaţă a pieţelor”
• 1999 – a fost integrat un nou sistem electronic de tranzacţionare (OptiMarket System), care oferă facilităţi suplimentare pentru investitorii instituţionali care pot tranzacţiona într-o gamă de preţuri şi parametri de volum pe baza strategiilor proprii, în condiţiile în care îşi pot păstra anonimatul;
• 4 ianuarie 2000 – s-a adoptat decizia de a se vinde 79% din piaţa electronică Nasdaq către investitorii instituţionali, ceea ce echivalează şi cu divizarea pieţei. Această decizie a divizat posibilitatea de adaptare la schimbările ce au loc pe piaţa de capital din SUA, precum şi identificarea unor noi oportunităţi de asigurare a lichidităţii.

Piaţa Nasdaq prezintă două segmente:

• Nasdaq National Market, pe care se tranzacţionează peste 4 400 de acţiuni. Sunt tranzacţionate acţiunile emise de companii care îndeplinesc cerinţe riguroase cu privire la capital, la situaţia financiară şi la activitatea administrativă şi de conducere;
• Nasdaq Small Capital Market, în cadrul căruia sunt tranzacţionate titluri emise de societăţi mai mici şi acţiuni ale societăţilor nou înfiinţate. Cerinţele de admitere pe acest segment de piaţă sunt mai puţin restrictive.

 

În prezent, Nasdaq e considerată piaţa pe care cotează cel mai mare număr de companii. În 1999 erau tranzacţionate 4 845 companii, faţă de 3 066 la NYSE şi 768 la AMEX. Societăţile tranzacţionate pe Nasdaq aparţin tuturor sectoarelor economiei, dintre care se remarcă cele din domeniul informaticii, telecomunicaţiilor, biotehnologiei, serviciilor financiare etc. Totodată, numărul valorilor mobiliare străine tranzacţionate pe Nasdaq e semnificativ.

Caracteristici ale activităţii pieţei Nasdaq sunt prezentate în următorul tabel.

Evoluţia pieţei Nasdaq

 

Anul	Volumul acţiunilor tranzacţionate (mld)	Capitalizarea pieţei (mld USD)	Valoarea tranzacţiilor (mld USD)	Numărul companiilor listate	Market Makers activi
1996	138,1	1.517,10	3.301,80	5.556	541
1997	163,9	1.834,80	4.481,70	5.487	530
1998	202,0	2.588,80	5.758,60	5.068	479
1999	272,6	5.204,60	11.013,20	4.829	443

Sursa: www.nasdaq.com

 

În perioada 1996-1999 s-a realizat atât o dublare a volumului acţiunilor tranzacţionate, cât şi o creştere a valorii tranzacţiilor cu 233,5%. Indicele bursier Nasdaq Composite Index a înregistrat cea mai mare creştere, atât în număr de puncte, cât şi în procente, câştigând 85,59% în anul 1999.

Execuţia ordinelor pe piaţa Nasdaq este relativ simplă, derulându-se în următoarea succesiune:

• ordinul clientului adresat direct sau printr-un broker unui comerciant de titluri care face piaţa
• comunicarea către acesta din urmă a cotaţiilor ask-bid;
• încheierea contractului.

Cele mai utilizate tipuri de ordine sunt ordinele “la piaţă”  şi “la limită”, valabile pentru ziua respectivă sau până la anulare. Brokerul îşi asumă obligaţia de a obţine cel mai bun preţ pentru client. Dacă firma este market-maker, introduce prin propriile terminale preţurile pe care le cotează, astefl încât dealerii şi brokerii integraţi în sistem au acces la propriile terminale, la cotaţiile tuturor formatorilor de piaţă pentru toate titlurile listate de Nasdaq. Cotaţiile sunt actualizate în timp real de către sistem, pe masură ce ele se modifică. Preţul practicat este un preţ cu adaos sau cu reducere, în funcţie de sensul tranzacţiei (cumpărare sau vânzare). Dacă firma nu este formator de piaţă sau nu doreşte să încheie tranzacţia în cont propriu, va identifica firma market-maker cu cel mai bun preţ pentru a executa ordinul. În această situaţie, firma acţionează ca broker, percepând un comision.