Автор: Пользователь скрыл имя, 07 Февраля 2013 в 22:03, реферат
Timpul şi spaţiul se întrepătrund. Oamenii vin din trecut şi îşi desfăşoară activitatea în spaţiu şi prin timp, mergând optimişti spre viitor. Dar tot el, timpul, joacă feste omului şi-l lasă undeva, pe scara sa cu o mulţime de probleme nerezolvate. Şi totusi progresul işi spune cuvântul şi specia umană evoluează de la sine creând istoria, iar cel care vorbeşte despre istorie nu poate să nu vorbeasca de civilizaţii apărute şi dispărute de pe firmament, unele la fel de misterioase cum au apărut.
1. Introducere…………………............…..……………………..…………..1
2. Conceptul de etică în afaceri……………….……...…………..…….…...2
3. Diferențele eticii culturale occidentale față de cele orientale...................5
4. Concluzie……………………………………………………………………8
5. Bibliografie…………………………………….……………………9
Cuprins
Introducere
Timpul şi spaţiul se întrepătrund. Oamenii vin din trecut şi îşi desfăşoară activitatea în spaţiu şi prin timp, mergând optimişti spre viitor. Dar tot el, timpul, joacă feste omului şi-l lasă undeva, pe scara sa cu o mulţime de probleme nerezolvate. Şi totusi progresul işi spune cuvântul şi specia umană evoluează de la sine creând istoria, iar cel care vorbeşte despre istorie nu poate să nu vorbeasca de civilizaţii apărute şi dispărute de pe firmament, unele la fel de misterioase cum au apărut. Cel ce vorbeste de o civilizaţie, nu poate să nu vorbească de cultura acesteia, acel nivel maxim de cunostinţe la care civilizaţia respectivă a ajuns la un moment dat şi care reflectă idealurile, obiceiurile şi preocupările acesteia. De-a lungul scării temporale, zeci de culturi şi poate chiar sute şi-au lăsat amprenta asupra umanităţii, iar arheologia ne-a lăsat întotdeauna “cu ochii mari”, relevându-ne cunoştinţe ale unor vechi civilizaţii la care, culmea, oamenii de ştiinţa reajung astăzi.
Cultura reprezintă elementul fundamental care înnobilează sufletul omenesc, darul existențial oferit de catre Dumnezeu omului, care-i conferă posibilitatea de a continua activitatea creatoare. A vorbi despre cultura nu este un lucru simplu, mai ales atunci când se încearca stabilirea „comunicarii” dintre culturi cu un specific mai mult sau mai putin apropiat. Într-un secol care este caracterizat de raspândirea mijloacelor de comunicare în masa, nu mai poti ramâne izolat, iar din punct de vedere cultural esti influentat si influentezi în diferite grade cultura celuilalt. Odata cu aparitia tiparului, ceea ce am putea numi fenomen intercultural a început sa se manifeste în mari proportii. Tiparul a oferit posibilitatea ca manifestarile spiritului sa se raspândesca sub o forma materiala accesibila fiecarui om. Dar lucrurile nu au ramas la acest stadiu, aparând astfel presa scrisa, radioul, televiziunea si internetul. Astfel, ceea ce în secolele trecute se transmitea prin intermediul cartii, în decurs de zile sau chiar saptamâni, acum se poate transmite într-o singura clipa prin simpla apasare a unui buton. În acest secol caracterizat de ascensiune tehnologica si economica a început sa se vorbeasca tot mai mult de multiculturalitate, interculturalitate, comunicarea dintre culturi.
Conceptul de etică în afaceri
De multe ori definitiile formale au efectul nedorit de a face ca sensul (aparent) clar al unor termeni sa devina obscur. La prima vedere, este usor de înteles ca "etica în afaceri" este un domeniu care urmareste sa clarifice problemele de natura morala ce se ridica în mod curent în activitatea agentilor economici dintr-o societate capitalista. Este clar, ce-i drept, însa foarte aproximativ. Sa vedem în ce masura un plus de precizie ne ajuta sa întelegem mai bine ce este etica în afaceri.
R. T. De George, unul dintre autorii cei mai proeminenti în acest domeniu, defineste etica în afaceri drept "perspectiva etica, fie implicita în comportament, fie enuntata explicit, a unei companii sau a unui individ ce face afaceri". Comportamentul si declaratiile pot, fireste, sa se contrazica, astfel încât despre o corporatie se poate spune uneori ca desi afiseaza un credo etic pus chipurile în serviciul comunitatii, daunele teribile provocate mediului înconjurator arata care îi sunt adevaratele convingeri. (De George, 1990, p. 3) Fara a fi prea siguri daca am înteles bine, De George situeaza etica în afaceri la nivelul unei simple descrieri a ceea ce declara si face efectiv un agent economic, în raport cu anumite considerente etice.
P. V. Lewis e de alta parere. El defineste etica în afaceri drept "acel set de principii sau argumente care ar trebui sa guverneze conduita în afaceri, fie la nivel individual sau colectiv". Daca suntem de acord ca exista numeroase lucruri pe care oamenii de afaceri nu ar trebui sa le faca, etica în afaceri în acest al doilea sens se refera la ceea ce oamenii ar trebui sa faca în afaceri (Lewis, 1985). Cu sentimentul ca totul devine din ce în ce mai derutant, notam ca, dupa Lewis etica în afaceri îsi delimiteaza problematica la nivelul normelor de comportament moral care indica agentilor economici ce trebuie si ce nu trebuie sa faca în activitatea lor specifica.
În opinia "sintetica" a lui Roger Crisp - un apreciat filosof de la Oxford, chief editor la sectiunea de etica a prestigioasei Oxford University Press - în sensul cel mai frecvent utilizat, etica în afaceri este un domeniu de investigatii filosofice, având propriile sale probleme si teme de discutie, specialisti, publicatii, centre de cercetare si, desigur, o varietate de curente sau scoli de gândire. În acest sens, Crisp sugereaza ca "etica în afaceri se refera la straduintele filosofice ale fiintelor umane de a sesiza principiile care constituie etica în afaceri în acest al doilea sens [cel conturat în definitia lui Lewis], de obicei în ideea ca acestea ar trebui sa devina 'etica' afacerilor si oamenilor de afaceri reali" (Cowton & Crisp, 1998, p. 9). Nici mai mult, nici mai putin.
Cu senzatia inconfortabila ca am intrat în zona crepusculara, ne gândim ca simpla lectura a definitiilor de mai sus ar putea sa explice de ce atât de multi oameni de afaceri sunt sceptici în ceea ce priveste relevanta eticii în afaceri fata de problemele lor curente si fata de dilemele practice cu care se confrunta în activitatea lor. Departe de a face ca faptele nude sa apara într-o lumina mai clara si sa fie mai usor de înteles, filosofii par sa vorbeasca despre o alta lume, ratacindu-se în speculatii umbroase, ce n-au nimic comun cu preocuparile presante ale celor care se ocupa de afaceri. Nu neaparat. Într-o traducere ceva mai inteligibila, Crisp vrea sa spuna ca etica în afaceri urmareste sa evalueze si sa sustina cu argumente rationale valorile si normele morale care ar trebui sa guverneze jocul economic, cu speranta ca explicatiile sale pot contribui la ameliorarea practicii morale în mediul de afaceri.
Din fericire, nu toate definitiile eticii în afaceri sunt chiar atât de "profunde" si de încifrate. Iata ce spune Laura Nash, o autoare americana despre a carei interesanta si influenta teorie vom discuta pe larg ceva mai încolo: "Etica în afaceri este studiul modului în care normele morale personale se aplica în activitatile si scopurile întreprinderii comerciale. Nu este un standard moral separat, ci studiul modului în care contextul afacerilor pune persoanei morale, ce actioneaza ca agent al acestui sistem, propriile sale probleme specifice". (Nash, 1995, p. 5) O definitie si mai scurta propun Andrew Crane si Dirk Matten, într-un foarte recent tratat semnificativ intitulat Business Ethics. A European Perspective: "Etica în afaceri este studiul situatiilor, activitatilor si deciziilor de afaceri în care se ridica probleme în legatura cu [ceea ce este moralmente] bine si rau" - [în original right and wrong] (Crane & Matten, 2004, p. 8).
Dar marea majoritate a celor care scriu despre acest domeniu nu se ostenesc sa formuleze o definitie explicita a eticii în afaceri, ci presupun ca sensul intuitiv al expresiei ca atare este suficient de limpede pentru a nu mai avea nevoie de precizari pedant academice. Or, nici aceasta presupozitie nu este întrutotul corecta. Observam cu usurinta ca "etica în afaceri" este o expresie compusa, al carei sens poate fi inteligibil numai în masura în care cititorul neavizat stie ce înseamna cuvintele "etica" si "afaceri". Cu aceasta conditie, este usor de înteles ca, în rând cu etica medicala, etica juridica sau bioetica, business ethics este o teorie etica aplicata, în care conceptele si metodele eticii, ca teorie generala, sunt utilizate în abordarea problemelor morale specifice unui anumit domeniu de activitate, precum medicina, justitia sau afacerile.
Dar ce înseamna cuvântul "etica"? Sociologul Raymond Baumhart a pus aceasta întrebare unor oameni de afaceri americani si a primit urmatoarele raspunsuri tipice:
§ "Etica are de-a face cu ceea ce sentimentele mele îmi spun ca este bine sau rau."
§ "Etica este legata de credinta mea religioasa."
§ "A fi etic înseamna sa respecti legea."
§ "Etica reprezinta modelele de comportament acceptate în societate."
§ "Nu stiu ce înseamna acest cuvânt." (apud Mitchell, 2003, p. 8)
Nici unul dintre aceste raspunsuri nu este corect (exceptându-l pe ultimul, fireste). Destui oameni sunt tentati sa asocieze etica si sentimentele, gândindu-se probabil la un soi de vibratie empatica fata de aproapele nostru. Dar etica nu este legata în mod necesar de anumite stari afective. Acestea sunt schimbatoare, capricioase si nu pe deplin supuse ratiunii, astfel încât foarte frecvent tocmai sentimentele sunt acelea care ne îndeamna sa ne abatem de la normele etice: sa iubim cu înfocare sotia prietenului sau a sefului, sa fim invidiosi fata de cei ce ne sunt cumva superiori, sa-i detestam pe unii oameni doar pentru ca fac parte dintr-o anumita categorie sociala stigmatizata etc.
Etica nu se afla într-o relatie necesara nici cu religia. Ce-i drept, majoritatea religiilor sustin standarde etice înalte. Dar daca etica n-ar fi decât un apanaj al religiei, atunci ea nu ar fi valabila decât pentru persoanele religioase. Or, etica se adreseaza în egala masura ateilor si sfintilor, astfel încât nu poate fi în nici un caz confundata cu religia sau pe deplin subordonata ei.
Diferențele eticii culturale occidentale față de cele orientale.
Totodata, a te comporta etic nu e totuna cu a respecta legea - o idee pe care o voi sustine cu diferite argumente de multe ori în cele ce urmeaza. Nu rareori legea încorporeaza anumite convingeri morale, pe care le împartasesc numerosi cetateni ai unui stat. Dar legea, ca si sentimentele, se poate abate fata de ceea ce este etic. Sclavia negrilor din America înainte de razboiul de secesiune, politica de apartheid din Africa de Sud sau discriminarea femeilor în tarile fundamentalist islamice ofera exemple grotesti de relatii sociale inumane, impuse prin forta unor "legi" inacceptabile din punct de vedere etic.
Astfel de cutume traditionale exista si în domeniul economic. În Occident, preturile afisate în magazine nu sunt, de regula, negociabile; în Orient, tocmeala dintre vânzator si cumparator este aproape obligatorie. Lumea apuseana pune mare pret pe punctualitate, pe când în America Latina sau în Africa se considera ca un om este cu atât mai important si mai vrednic de stima cu cât îsi permite sa întârzie mai mult. În Occident, comisioanele acordate, mai mult sau mai putin "pe sub masa", unor oficiali carora li se solicita un contract sau anumite facilitati fiscale ori comerciale sunt considerate profund imorale; nu acelasi lucru se poate spune despre tarile în curs de dezvoltare, unde mituirea functionarilor publici constituie o practica obisnuita, de multe ori la vedere. În toata lumea exista înca profesii si ocupatii exclusiv masculine sau exclusiv feminine. Daca zbor cu avionul, ma astept ca în carlinga sa se afle numai barbati, iar cafeaua si bauturile sa fie servite numai de catre niste stewardese amabile si foarte dragute. În pofida câtorva exceptii, înca nesemnificative, în toata lumea se considera ca uniforma militara sta bine numai pe barbati, care nu au însa ce cauta într-o gradinita de copii. Chiar si în tarile cele mai avansate si mai progresiste, femeile primesc un salariu mai mic decât barbatii, chiar daca presteaza munci echivalente. Interzisa de lege si scandaloasa din punct de vedere moral în Occident, munca salariata sau de-a dreptul sclavagista a minorilor este ceva foarte obisnuit în Lumea a Treia etc.
În firescul limbii române, ansamblul acestor reguli de "buna purtare" se numeste morala, iar conditia omului care aspira sa traiasca potrivit unor idealuri si principii cât mai înalte se numeste moralitate.
De ce este importanta astazi etica în afaceri?
"Fie ca o reactie fata de cultura yuppie din anii 1980, fie ca un reflex al [miscarii] 'caring, sharing' din anii 19904, etica în afaceri a devenit o moda" - spune Elaine Sternberg, o autoare britanica de prima mâna, despre care vom vorbi de asemenea pe larg în sectiunea a doua. Dupa care se grabeste sa adauge: "Spre deosebire însa de hoola hoops sau Rubik cubes, etica în afaceri nu este o moda trecatoare." (Sternberg, 1994, p. 26) Merita sa trecem în revista fenomenele sociale, economicesi culturale pe care le mentioneaza Sternberg pentru a explica temeiul afirmatiei sale de mai sus.
În primul rând, trebuie subliniat faptul ca puterea si influenta firmelor private asupra întregii societati este mai mare decât a fost vreodata pâna acum, iar politicile imorale, frecvent întâlnite în mediul de afaceri, pot sa provoace imense daune si prejudicii indivizilor, comunitatilor si mediului. Politicile guvernamentale din anii 1980, de exemplu, au scos în relief anumite probleme de etica în afaceri, care se pun acum cu mare acuitate si în tranzitia societatii românesti spre o economie de piata functionala. Atât în tarile occidentale, cât si în tara noastra programele de privatizare au facut ca numeroase întreprinderi aflate o vreme în proprietatea statului sa se adapteze cerintelor de eficienta si rentabilitate ale unor afaceri comerciale. Drept urmare, noii lor manageri au dispus masive concedieri de personal, acordându-si lor însa remuneratii substantial marite. Moralitatea acestor masuri a fost pusa vehement sub semnul întrebarii de catre opinia publica, stârnind dezbateri aprinse în legatura cu obiectivele esentiale pe care trebuie sa le urmareasca întreprinderile comerciale: trebuie acestea sa se puna în primul rând în serviciul bunastarii generale a societatii, ori sa serveasca mai presus de orice interesele actionarilor?
Etica afacerilor ca ramură relativ tânără a eticii, studiază principiileşi regulile care trebuie să guverneze procesele manageriale, conduitacorectă în afaceri.
A stabili însă ce este şi ce nu este etic
în afaceri este adeseafoarte dificil. Aceasta deoarece standardele
morale diferă de la unindivid la altul, de la o comunitate la
alta, în funcţie de sistemeleetice de viaţă, de
Etica afacerilor se bazează
Părerea despre lipsa
În 1994, Masa Rotundă de la Caux (MCR) – Elveţia – a stabilit un cod deetică internaţional, cu şapte principii de bază. Obiectivul principal îl constituie„încorporarea valorilor morale în procesele decizionale ale firmei” şi de a atrage înaceastă mişcare oamenii de afaceri importanţi din Europa, S.U.A. şi Japonia. Laaceastă reuniune au participat Jhon Carlton, directorul Băncii Chase Manhattan din New York, Ryazaburo Kaku, preşedintele firmei japoneze Canon, şi alţi directori defirme din oraşele americane Minneapolis şi St.Paul.
Principiile reflectă dorinţa de a atinge un standard internaţional de apreciere a comportamentului firmelor, şiconstituie un document care ghidează firmele în crearea propriului cod de etică.Identificarea valorilor comune, armonizarea acestora şi deci stabilirea unui modelde comportament etic acceptat de către toţi oamenii de afaceri, indiferent de ţara dincare provin, este orientarea de bază a acestei iniţiative.Principiile respective cuprind:
•responsabilităţile firmelor faţă de beneficiarii
activităţilor lor (clienţi,salariaţi, acţionari) şi faţă de normele şi valorile
• promovarea unui spirit de
•crearea unui spirit de
Concluzie
Orice denumiri ar îmbraca conceptul de „comunicarea dintre culturi”, putem spune ca fenomenul a fost prezent înca din Antichitate la toate popoarele, fie ca era constientizat sau nu. Pe fondul acestor prefaceri începem sa devenim tot mai interesati de ceea ce reprezinta cultura celuilalt pentru noi, de modul în care ne infuenteaza, dar si de modul în care influentam noi cultura celuilalt. Dar aceasta reprezinta doar o prima etapa. Devenim constientica exista altcineva, o alta cultura, diferita de a noastra si care are caracteristici demne de apreciat. Sesizând caracteristicile celeilalte culturi, ne legam de acelea care ne sunt si noua familiare, pentru ca mai apoi sa încercam sa descifram sensurile reprezentate de caracteristicile total necunoscute.
Una dintre cele mai frapante diferente dintre cultura occidentala si cea din Orientul Mijlociu constituie in modul de raportare la ceilalti. In cultura americana, relatiile interumane sunt destul de superficiale in comparatie cu cele din culturile orientale.
Bibliografie
1.http://civilizatiafoametei.
2. http://www.crestinortodox.ro/
3.Zaiţ „Managementul intercultural: valorizarea diferenţelor culturale”,Bucureşti, Ed. Economica, 2002, p. 311
4.De George, 1990, p. 3
5.Hornbeck, P.V., and G.K. Lewis. 1985. p. 45
6.Cowton & Crisp, 1998, p. 9
7.Crane & Matten Business Ethics. A European Perspective, 2004, p. 8
8.Korten, Corporatiile conduc..., p. 19